Chapter 2

  Kn luna Nisan, anul al douqzecilea al kmpqratului Artaxerxe, pe cknd vinul era knaintea lui, am luat vinul wi l-am dat kmpqratului. Niciodatq nu fusesem trist knaintea lui.  

-

  Kmpqratul mi -a zis: ,,Pentru ce ai faya tristq? Totuw nu ewti bolnav; nu poate fi deckt o kntristare a inimii.`` Atunci m`a apucat o mare fricq,  

-

  wi am rqspuns kmpqratului: ,,Trqiascq kmpqratul kn veac! Cum sq n`am faya tristq, cknd cetatea kn care sknt mormintele pqrinyilor mei este nimicitq wi poryile ei sknt arse de foc?``  

-

  Wi kmpqratul mi -a zis: ,,Ce ceri?`` Eu m`am rugat Dumnezeului cerurilor,  

-

  wi am rqspuns kmpqratului: ,,Dacq gqsewte cu cale kmpqratul, wi dacq robul tqu ki este plqcut, trimete-mq kn Iuda, la cetatea mormintelor pqrinyilor mei, ca s`o zidesc din nou.``  

-

  Kmpqratul, lkngq care wedea wi kmpqrqteasa, mi -a zis atunci: ,,Ckt va yinea cqlqtoria ta, wi cknd te vei kntoarce?`` Kmpqratul a gqsit cu cale sq mq lase sq plec, wi i-am hotqrkt o vreme.  

-

  Apoi am zis kmpqratului: ,,Dacq gqsewte kmpqratul cu cale, sq mi se dea scrisori pentru dregqtorii de dincolo de Rku, ca sq mq lase sq trec wi sq intru kn Iuda,  

-

  wi o scrisoare pentru Asaf, pqzitorul pqdurii kmpqratului, ca sq-mi dea lemne sq fac grinzi pentru poryile cetqyuiei de lkngq casq, pentru zidul cetqyii, wi pentru casa kn care voi locui.`` Kmpqratul mi -a dat aceste scrisori, cqci mkna cea bunq a Dumnezeului meu era peste mine.  

-

  M`am dus la dregqtorii de dincolo de Rku, wi le-am dat scrisorile kmpqratului, care pusese sq mq knsoyeascq niwte mai mari ai oastei wi niwte cqlqreyi.  

-

  Sanhalat, Horonitul, wi Tobia, slujitorul Amonit, cknd au auzit lucrul acesta, nu le -a plqcut deloc cq venea un om sq caute binele copiilor lui Israel.  

-

  Am ajuns la Ierusalim, wi am rqmas acolo trei zile.  

-

  Dupq aceea, m`am sculat noaptea cu ckyiva oameni, fqrq sq fi spus cuiva ce-mi pusese Dumnezeul meu kn inimq sq fac pentru Ierusalim. Nu era cu mine nicio altq vitq, afarq de vita pe care cqlqream.  

-

  Am iewit noaptea pe poarta vqii, wi m`am kndreptat spre izvorul balaurului wi spre poarta gunoiului, uitkndu-mq cu bqgare de seamq la zidurile dqrkmate ale Ierusalimului wi la poryile lui arse de foc.  

-

  Am trecut pela poarta izvorului wi pela iazul kmpqratului, wi nu era loc pe unde sq treacq vita care era supt mine.  

-

  M`am suit noaptea pe la pkrqu, wi m`am uitat iarqw, cu bqgare de seamq la zid. Apoi am intrat pe poarta vqii, wi astfel m`am kntors.  

-

  Dregqtorii nu wtiau unde fusesem, wi ce fqceam. Pknq kn clipa aceea nu spusesem nimic Iudeilor, nici preoyilor, nici mai marilor, nici dregqtorilor, nici vreunuia din ceice vedeau de treburi.  

-

  Le-am zis atunci: ,,Vedeyi starea nenorocitq kn care skntem! Ierusalimul este dqrkmat, wi poryile sknt arse de foc. Veniyi sq zidim iarqw zidul Ierusalimului, wi sq nu mai fim de ocarq!``  

-

  Wi le-am istorisit cum mkna cea bunq a Dumnezeului meu fusese peste mine, wi ce cuvinte kmi spusese kmpqratul. Ei au zis: ,,Sq ne sculqm, wi sq zidim!`` Wi s`au kntqrit kn aceastq hotqrkre bunq.  

-

  Sanbalat, Horonitul, Tobia, slujitorul Amonit, wi Ghewem, Arabul, fiind knwtiinyayi, wi-au bqtut joc de noi wi ne-au dispreyuit. Ei au zis: ,,Ce faceyi voi acolo? Vq rqsculayi kmpotriva kmpqratului?``  

-

  Wi eu le-am rqspuns: ,,Dumnezeul cerurilor ne va da izbknda. Noi, robii Sqi, ne vom scula wi vom zidi; dar voi, n`aveyi nici parte, nici drept, nici aducere aminte kn Ierusalim.``  

-