| Chapter 4 |
1 |
Elifaz din Teman a luat cuvkntul wi a zis: -
|
2 |
,,Dacq vom kndrqzni sq-yi vorbim, te vei supqra? Dar cine ar putea sq tacq? -
|
3 |
De multeori tu ai knvqyat pe alyii, wi ai kntqrit mknile slqbite. -
|
4 |
Cuvintele tale au ridicat pe cei ce se clqtinau, wi ai kntqrit genunchii cari se kndoiau. -
|
5 |
Wi acum, cknd este vorba de tine, ewti slab! Acum, cknd ewti atins tu, te turburi! Nu este frica ta de Dumnezeu sprijinul tqu? -
|
6 |
Nqdejdea ta, nu -i neprihqnirea ta? -
|
7 |
Adu-yi aminte, te rog: care nevinovat a perit? Cari oameni neprihqniyi au fost nimiciyi? -
|
8 |
Dupq ckte am vqzut eu, numai cei ce arq fqrqdelegea wi samqnq nelegiuirea ki secerq roadele! -
|
9 |
Aceia pier prin suflarea lui Dumnezeu, nimiciyi de vkntul mkniei Lui. -
|
10 |
Mugetul leilor knceteazq, dinyii puilor de lei sknt zdrobiyi! -
|
11 |
Leul bqtrkn piere din lipsq de pradq, wi puii leoaicei se risipesc. -
|
12 |
Un cuvknt s`a furiwat pknq la mine, wi urechea mea i -a prins sunetele uwoare. -
|
13 |
Kn clipa cknd vedeniile de noapte frqmkntq gkndul, cknd oamenii sknt cufundayi kntr`un somn adknc, -
|
14 |
m`a apucat groaza wi spaima, wi toate oasele mi-au tremut. -
|
15 |
Un duh a trecut pe lkngq mine... Tot pqrul mi s`a sbkrlit ca ariciul... -
|
16 |
Un chip cu o knfqyiware necunoscutq era knaintea ochilor mei. Wi am auzit un glas care woptea kncetiwor: -
|
17 |
,,Fi-va omul fqrq vinq knaintea lui Dumnezeu? Fi-va el curat knaintea Celui ce l -a fqcut? -
|
18 |
Dacq n`are kncredere Dumnezeu nici kn slujitorii Sqi, dacq gqsewte El greweli chiar la kngerii Sqi, -
|
19 |
cu ckt mai mult la cei ce locuiesc kn case de lut, cari kwi trag obkrwia din yqrknq, wi pot fi zdrobiyi ca un vierme! -
|
20 |
De dimineayq pknq seara sknt zdrobiyi, pier pentru totdeauna, wi nimeni nu yine seama de ei. -
|
21 |
Li se taie firul vieyii: mor, wi tot n`au cqpqtat knyelepciunea! -
|