Chapter 104

  Binecuvknteazq, suflete, pe Domnul! Doamne, Dumnezeule, Tu ewti nemqrginit de mare! Tu ewti kmbrqcat cu strqlucire wi mqreyie!  

-

  Te knvelewti cu lumina ca wi cu o manta; kntinzi cerurile ca un cort.  

-

  Cu apele Kyi kntocmewti vkrful locuinyei Tale; din nori Kyi faci carul, wi umbli pe aripile vkntului.  

-

  Din vknturi Kyi faci soli, wi din flqcqri de foc, slujitori.  

-

  Tu ai awezat pqmkntul pe temeliile lui, wi niciodatq nu se va clqtina.  

-

  Tu kl acoperisei cu adkncul cum l-ai acoperi cu o hainq; apele stqteau pe munyi,  

-

  dar, la ameninyarea Ta, au fugit, la glasul tunetului Tqu au luat -o la fugq,  

-

  suindu-se pe munyi wi pogorkndu-se kn vqi, pknq la locul, pe care li -l hotqrksei Tu.  

-

  Le-ai pus o margine, pe care nu trebuie s`o treacq, pentruca sq nu se mai kntoarcq sq acopere pqmkntul.  

-

  Tu faci sq ykwneascq izvoarele kn vqi, wi ele curg printre munyi.  

-

  Tu adqpi la ele toate fiarele ckmpului; kn ele kwi potolesc setea mqgarii sqlbatici.  

-

  Pqsqrile cerului locuiesc pe marginile lor, wi fac sq le rqsune glasul printre ramuri.  

-

  Din locawul Tqu cel knalt Tu uzi munyii; wi se saturq pqmkntul de rodul lucrqrilor Tale.  

-

  Tu faci sq creascq iarba pentru vite, wi verdeyuri pentru nevoile omului, ca pqmkntul sq dea hranq:  

-

  vin, care knveselewte inima omului, untdelemn, care -i knfrumuseyeazq faya, wi pkne, care -i kntqrewte inima.  

-

  Se udq copacii Domnului, cedrii din Liban, pe cari i -a sqdit El.  

-

  Kn ei kwi fac pqsqrile cuiburi; iar cocostkrcul kwi are locuinya kn chiparowi;  

-

  munyii cei knalyi sknt pentru yapii sqlbatici, iar stkncile sknt adqpost pentru iepuri.  

-

  El a fqcut luna ca sq arate vremile; soarele wtie cknd trebuie sq apunq.  

-

  Tu aduci kntunerecul, wi se face noapte: atunci toate fiarele pqdurilor se pun kn miwcare;  

-

  puii de lei mugesc dupq pradq, wi kwi cer hrana dela Dumnezeu.  

-

  Cknd rqsare soarele, ele fug knapoi, wi se culcq kn vizuinile lor.  

-

  Dar omul iese la lucrul squ, wi la munca lui, pknq seara.  

-

  Ckt de multe sknt lucrqrile Tale, Doamne! Tu pe toate le-ai fqcut cu knyelepciune, wi pqmkntul este plin de fqpturile Tale.  

-

  Iatq marea cea kntinsq wi mare: kn ea se miwcq nenumqrate vieyuitoare mici wi mari.  

-

  Acolo kn ea, umblq corqbiile, wi kn ea este leviatanul acela pe care l-ai fqcut sq se joace kn valurile ei.  

-

  Toate aceste vieyuitoare Te awteaptq, ca sq le dai hrana la vreme.  

-

  Le -o dai Tu, ele o primesc; Kyi deschizi Tu mkna, ele se saturq de bunqtqyile Tale.  

-

  Kyi ascunzi Tu Faya, ele tremurq; le iei Tu suflarea: ele mor, wi se kntorc kn yqrkna lor.  

-

  Kyi trimeyi Tu suflarea: ele sknt zidite, wi knoiewti astfel faya pqmkntului.  

-

  Kn veci sq yinq slava Domnului! Sq Se bucure Domnul de lucrqrile Lui!  

-

  El privewte pqmkntul, wi pqmkntul se cutremurq; atinge munyii, wi ei fumegq.  

-

  Voi cknta Domnului ckt voi trqi, voi lquda pe Dumnezeul meu ckt voi fi.  

-

  Fie plqcute Lui cuvintele mele! Mq bucur de Domnul.  

-

  Sq piarq pqcqtowii de pe pqmknt, wi cei rqi sq nu mai fie! Binecuvinteazq, suflete, pe Domnul! Lqudayi pe Domnul!  

-