Chapter 8

  Nu strigq knyelepciunea, wi nu-wi knalyq priceperea glasul?  

-

  Ea se aweazq sus pe knqlyimi, afarq pe drum, la rqspkntii,  

-

  wi strigq lkngq poryi, la intrarea cetqyii, la intrarea poryilor:  

-

  ,,Oamenilor, cqtre voi strig, wi spre fiii oamenilor se kndreaptq glasul meu.  

-

  Knvqyayi-vq minte, prowtilor, wi knyelepyiyi-vq nebunilor!  

-

  Asculayi, cqci am lucruri mari de spus, wi buzele mi se deschid ca sq knveye pe alyii ce este drept.  

-

  Cqci gura mea vestewte adevqrul, wi buzele mele urqsc minciuna!  

-

  Toate cuvintele gurii mele sknt drepte, n`au nimic neadevqrat nici sucit kn ele.  

-

  Toate sknt lqmurite pentru cel priceput, wi drepte pentru ceice au gqsit wtiinya.  

-

  Primiyi mai de grabq knvqyqturile mele deckt argintul, wi mai de grabq wtiinya de ckt aurul scump.  

-

  Cqci knyelepciunea preyuiewte mai mult de ckt mqrgqritarele, wi nici un lucru de prey nu se poate asemui cu ea.  

-

  Eu, Knyelepciunea, am ca locuinyq mintea, wi pot nqscoci cele mai chibzuite planuri.  

-

  Frica de Domnul este urkrea rqului; trufia wi mkndria, purtarea rea wi gura... mincinoasq, iatq ce urqsc eu.  

-

  Dela mine vine sfatul wi izbknda, eu sknt priceperea, a mea este puterea.  

-

  Prin mine kmpqrqyesc kmpqrayii wi dau voivozii porunci drepte.  

-

  Prin mine ckrmuiesc dregqtorii, wi mai marii, toyi judecqtorii pqmkntului.  

-

  Eu iubesc pe ceice mq iubesc, wi cei ce mq cautq cu totdinadinsul mq gqsesc.  

-

  Cu mine este bogqyia wi slava, avuyiile trainice wi dreptatea.  

-

  Rodul meu este mai bun deckt aurul cel mai curat, wi venitul meu kntrece argintul cel mai ales.  

-

  Eu umblu pe calea nevinovqyiei, pe mijlocul cqrqrilor neprihqnirii,  

-

  ca sq dau o adevqratq mowtenire celor ce mq iubesc, wi sq le umplu visteriile.  

-

  Domnul m`a fqcut cea dintki dintre lucrqrile Lui, knaintea celor mai vechi lucrqri ale Lui.  

-

  Eu am fost awezatq din vecinicie, knainte de orice knceput, knainte de a fi pqmkntul.  

-

  Am fost nqscutq cknd kncq nu erau adkncuri, nici izvoare kncqrcate cu ape;  

-

  am fost nqscutq knainte de kntqrirea munyilor, knainte de a fi dealurile,  

-

  cknd nu era kncq nici pqmkntul, nici ckmpiile, nici cea dintki fqrkmq din pulberea lumii.  

-

  Cknd a kntocmit Domnul cerurile, eu eram de fayq; cknd a tras o zare pe faya adkncului,  

-

  cknd a pironit norii sus, wi cknd au ykwnit cu putere izvoarele adkncului,  

-

  cknd a pus un hotar mqrii, ca apele sq nu treacq peste porunca Lui, cknd a pus temeliile pqmkntului,  

-

  eu eram mewterul Lui, la lucru lkngq el, wi kn toate zilele eram desfqtarea Lui, jucknd nekncetat knaintea Lui,  

-

  jucknd pe rotocolul pqmkntului Squ, wi gqsindu-mi plqcerea kn fiii oamenilor.  

-

  Wi acum, fiilor, ascultayi-mq, cqci ferice de ceice pqzesc cqile mele!  

-

  Ascultayi knvqyqtura, ca sq vq faceyi knyelepyi, wi nu lepqdayi sfatul meu.  

-

  Ferice de omul care m`ascultq, care vegheazq zilnic la poryile mele, wi pqzewte pragul uwii mele.  

-

  Cqci celce mq gqsewte, gqsewte viaya, wi capqtq bunqvoinya Domnului.  

-

  Dar celce pqcqtuiewte kmpotriva mea kwi vatqmq sufletul squ; toyi ceice mq urqsc pe mine, iubesc moartea.  

-