Chapter 4

  Ce vom zice dar cq a cqpqtat, prin puterea lui, strqmowul nostru Avraam?  

-

  Dacq Avraam a fost socotit neprihqnit prin fapte, are cu ce sq se laude, dar nu knaintea lui Dumnezeu.  

-

  Cqci ce zice Scriptura? ,,Avraam a crezut pe Dumnezeu, wi aceasta i s`a socotit ca neprihqnire.``  

-

  Knsq, celui ce lucreazq, plata cuvenitq lui i se socotewte nu ca un har, ci ca ceva datorat;  

-

  pe cknd, celui ce nu lucreazq, ci crede kn Cel ce socotewte pe pqcqtos neprihqnit, credinya pe care o are el, ki este socotitq ca neprihqnire.  

-

  Tot astfel, wi David numewte fericit pe omul acela, pe care Dumnezeu, fqrq fapte, kl socotewte neprihqnit.  

-

  ,,Ferice``, zice el, ,,de aceia ale cqror fqrq de legi sknt iertate, wi ale cqror pqcate sknt acoperite!  

-

  Ferice de omul, cqruia nu -i yine Domnul kn seamq pqcatul!``  

-

  Fericirea aceasta este numai pentru cei tqiayi kmprejur sau wi pentru cei netqiayi kmprejur? Cqci zicem cq lui Avraam credinya ,,i -a fost socotitq ca neprihqnire.``  

-

  Dar cum i -a fost socotitq? Dupq, sau knainte de tqierea lui kmprejur? Nu cknd era tqiat kmprejur, ci cknd era netqiat kmprejur.  

-

  Apoi a primit ca semn tqierea kmprejur, ca o pecete a acelei neprihqniri, pe care o cqpqtase prin credinyq, cknd era netqiat kmprejur. Wi aceasta, pentru ca sq fie tatql tuturor celor cari cred, mqcar cq nu sknt tqiayi kmprejur; ca, adicq, sq li se socoteascq wi lor neprihqnirea aceasta;  

-

  wi pentru ca sq fie wi tatql celor tqiayi kmprejur, adicq al acelora cari, nu numai cq sknt tqiayi kmprejur, dar wi calcq pe urmele credinyei aceleia, pe care o avea tatql nostru Avraam, cknd nu era tqiat kmprejur.  

-

  Kn adevqr, fqgqduinya fqcutq lui Avraam sau seminyei lui, cq va mowteni lumea, n`a fost fqcutq pe temeiul Legii, ci pe temeiul acelei neprihqniri, care se capqtq prin credinyq.  

-

  Cqci, dacq mowtenitori sknt ceice se yin de Lege, credinya este zqdarnicq, wi fqgqduinya este nimicitq;  

-

  pentrucq Legea aduce mknie; wi unde nu este o lege, acolo nu este nici cqlcare de lege.  

-

  Deaceea mowtenitori sknt ceice se fac prin credinyq, pentruca sq fie prin har, wi pentruca fqgqduinya sq fie chezqwuitq pentru toatq sqmknya lui Avraam: nu numai pentru sqmknya aceea care este supt Lege, ci wi pentru sqmknya aceea care are credinya lui Avraam, tatql nostru al tuturor,  

-

  dupqcum este scris: ,,Te-am rknduit sq fii tatql multor neamuri.`` El, adicq, este tatql nostru knaintea lui Dumnezeu, kn care a crezut, care knviazq moryii, wi care cheamq lucrurile cari nu sknt, ca wi cum ar fi.  

-

  Nqdqjduind kmpotriva oricqrei nqdejdi, el a crezut, wi astfel a ajuns tatql multor neamuri, dupqcum i se spusese: ,,Awa va fi sqmknya ta.``  

-

  Wi, fiindcq n`a fost slab kn credinyq, el nu s`a uitat la trupul squ, care era kmbqtrknit, -avea aproape o sutq de ani, -nici la faptul cq Sara nu mai putea sq aibq copii.  

-

  El nu s`a kndoit de fqgqduinya lui Dumnezeu, prin necredinyq, ci, kntqrit prin credinya lui, a dat slavq lui Dumnezeu,  

-

  deplin kncredinyat cq El ce fqgqduiewte, poate sq wi kmplineascq.  

-

  De aceea credinya aceasta ,,i -a fost socotitq ca neprihqnire.``  

-

  Dar nu numai pentru el este scris cq ,,i -a fost socotitq ca neprihqnire``;  

-

  ci este scris wi pentru noi, cqrora de asemenea ne va fi socotitq, nouq celor ce credem kn Cel ce a knviat din moryi pe Isus Hristos, Domnul nostru,  

-

  care a fost dat din pricina fqrqdelegilor noastre, wi a knviat din pricinq cq am fost socotiyi neprihqniyi.  

-